Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. voyageur)
1. călător.
2. ~ comercial = comis voiajor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commis-voyageur)
1. reprezentant al unei forme particulare care vizitează clienţii pentru a obţine comenzi de mărfuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. globe-trotter)
1. voiajor care face (pe jos) înconjurul lumii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. réception, lat. receptio)
1. luare în primire a unui material, a unei lucrări pe baza unor verificări calitative; recepționare.
2. captare de unde sonore sau electromagnetice; recepționer.
3. proces neuropsihic constând în formarea unor imagini prin detectarea, captarea și codificarea la nivelul analizatorilor a informațiilor primite.
4. reuniune, banchet, primire cu caracter festiv.
5. ~ diplomatică = reuniune organizată, în țara de reședință, de o misiune diplomatică cu ocazia sărbătoririi zilei naționale.
6. faptul de a primi un membru într-o societate (academică).
7. discurs de ~ = discurs de admitere ca membru la Academie.
8. serviciu de primire și cazare a voiajorilor într-un hotel.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. réceptionnaire)
1. cel împuternicit să efectueze o recepţie.
2. funcţionar însărcinat cu primirea voiajorilor într-un hotel.
3. (sport) jucătorul care primește mingea.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. représentant)
1. persoană care reprezintă pe cineva și acționează în numele acestuia (ex. mandatar).
2. persoană desemnată de un grup pentru a acționa în numele acestuia (ex. reprezentant sindical, parlamentar).
3. persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică.
4. persoană, animal, lucru pe care îl considerăm tip (al unei clase, al unei categorii).
5. persoană care vizitează clienții în numele unei companii (ex. comis-voiajor).
6. (matematică) specimen localizat și observabil al unui vector.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. voyageur)
1. călător.
2. ~ comercial = comis voiajor.