abulie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aboulie)

1. boală psihică manifestată prin pierderea sau slăbirea voinței.
2. (fig.) inerție.

acceptare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (accepta)

1. acțiunea de a accepta.
2. (cont.) consimțământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea furnizoare; accept.
3. (jur.) manifestare a voinței de a dobândi un drept, o moștenire, o ofertă.

contracara

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. contrecarrer)

1. a se opune direct voinței sau acțiunii cuiva.

dizgrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. disgrazia, după fr. disgrâce)

1. pierdere a favorii, a bunăvoinței unei persoane influente, a unui superior.

inconștient, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inconscient)

1. adj. (și s. m. f.) care nu este conștient, care și-a pierdut cunoștința.
2. lipsit de conștiință; care nu are o atitudine conștientă în fața realității.
3. făcut fără participarea conștientă a voinței; involuntar.
4. s. n. activitate psihică a omului nesupusă controlului conștiinței.

independență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. indépendance)

1. drept al unui stat la existență și dezvoltare liberă, fără amestec din afară, de a-și hotărî singur soarta, de a-și alege, potrivit voinței și intereselor sale, calea de dezvoltare socială și politică.
2. stare de neatârnare economică și socială (a unei persoane, a unei clase sociale).
3. libertate sau înclinare de a face, sau de a privi ceva în mod independent.
4. proprietate a unui sistem axiomatic constând în aceea că nici una din axiomele sale nu este deductibilă din celelalte.