abulie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aboulie)

1. boală psihică manifestată prin pierderea sau slăbirea voinţei.
2. (fig.) inerţie.

acceptare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (accepta)

1. acţiunea de a accepta.
2. (cont.) consimţământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea furnizoare; accept.
3. (jur.) manifestare a voinţei de a dobândi un drept, o moştenire, o ofertă.

contracara

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. contrecarrer)

1. a se opune direct voinţei sau acţiunii cuiva.

dizgraţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. disgrazia, după fr. disgrâce)

1. pierdere a favorii, a bunăvoinţei unei persoane influente, a unui superior.

inconştient, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inconscient)

1. adj. (și s. m. f.) care nu este conștient, care și-a pierdut cunoștința.
2. lipsit de conștiință; care nu are o atitudine conștientă în fața realității.
3. făcut fără participarea conștientă a voinței; involuntar.
4. s. n. activitate psihică a omului nesupusă controlului conștiinței.

independenţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. indépendance)

1. drept al unui stat la existență și dezvoltare liberă, fără amestec din afară, de a-și hotărî singur soarta, de a-și alege, potrivit voinței și intereselor sale, calea de dezvoltare socială și politică.
2. stare de neatârnare economică și socială (a unei persoane, a unei clase sociale).
3. libertate sau înclinare de a face, sau de a privi ceva în mod independent.
4. proprietate a unui sistem axiomatic constând în aceea că nici una din axiomele sale nu este deductibilă din celelalte.