Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. volant)
1. garnitură dintr-o fâșie de țesătură ușoară sau de dantelă, încrețită sau plisată, drept podoabă pe rochii, la mâneci etc.
2. piesă din dispozitivul de direcție al unui autovehicul cu ajutorul căreia se poate îndrepta vehiculul în direcția voită.
3. piesă în formă de roată cu ajutorul căreia se pun în mișcare anumite mașini, se acționează mecanisme etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. volant)
1. roată grea care serveşte la uniformizarea şi regularizarea mersului unei maşini.
2. (text.) piesă complexă din mecanismul unei maşini bătătoare, care printr-o învârtire rapidă scarmănă bumbacul presat la valţul de alimentare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. volant)
1. care poate zbura; care se poate menține în aer.
2. (spec.) care se poate mișca, deplasa după voie; mobil.
3. bibliotecă ~ă = fond de cărți aparținând unei biblioteci publice și împrumutat temporar unei instituții, unități etc.
5. foaie ~ă = foaie de hârtie scrisă sau tipărită care se difuzează ca manifest.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bendix)
1. (la automobile, avioane etc.) mecanism care permite angrenarea pinionului demarorului cu coroana dințată de pe volantul motorului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. bob/sleigh/)
1. sanie de metal foarte joasă şi îngustă, pentru două sau patru persoane, prevăzută în faţă cu două patine mobile, condusă cu ajutorul unui volan sau al unor „fise”, la concursuri pe pante special amenajate.
2. sport practicat cu această sanie; bobslei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jabot)
1. volan de dantelă (la îmbrăcămintea femeiască), care atârnă pe piept ca o cravată.
2. formaţie de păr, de pene în regiunea pieptului la unele rase de câini, porumbei sau canari.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sambuque, lat. sambuca, gr. sambuke)
1. s. n. punte volantă a unei maşini de război medievale, care se lăsa dintr-un turn de asediu pe zidurile cetăţii asediate.
2. s. f. un fel de harfă cu patru coarde, la greci.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. soucoupe)
1. tavă mică, farfurioară pe care se pune ceaşca.
2. ~ volantă = farfurie zburătoare, OZN.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. voltige)
1. serie de exerciţii de supleţe din încălecarea din fugă a calului, fără ajutorul scărilor.
2. (în circuri) exerciţii la trapezul volant.