Dictionar

aromoterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aromothérapie)

1. metodă terapeutică bazată pe efectul produșilor chimici mirositori din uleiurile volatile din plante.
 

caserolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. casserole)

1. capsulă de porțelan cu coadă pentru topirea în laborator a substanțelor vâscoase și puțin volatile.
2. vas de bucătărie cu coadă și fund plat.
3. recipient din material plastic, pentru alimente.
4. carenajul unei elice.
 

degazifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (de1- + gazifica)

1. a îndepărta gazele, materiile volatile etc. dintr-un lichid, din cărbuni etc.
 

distila

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. distiller, lat. distillare)

1. a efectua o distilare.
2. (chimie) a separa prin căldură părțile volatile și părțile nevolatile ale unei substanțe compuse.
3. (fig.) a extrage esența dintr-un lucru, și a o exprima cu rafinament.
 

distilație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. distillation, lat. distillatio)

1. acțiunea de a distila și rezultatul ei; distilare.
2. operație prin care substanțele compuse sunt separate prin căldură pentru a colecta părțile volatile.
3. (var.) distilațiune.
 

olfacție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. olfaction, lat. olfactio)

1. simțul care permite analizarea substanțelor chimice volatile (mirosurile) prezente în aer; simțul mirosului.
2. (var.) (înv.) olfacțiune.