Dictionar

Rezultate secundare (Volei,):

Minivolei

Parte de vorbire: s.
Origine: (mini1- + volei)

1. volei pe un teren de dimensiuni reduse.


Volei/volei-bal

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. volley/-ball/)

1. joc sportiv disputat între două echipe a câte 6 jucători, care constă în aruncarea unei mingi numai cu mâinile peste un fileu întins sus, la mijlocul terenului.


Voleibalist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (volei-bal + -ist)

1. jucător de volei; persoană care practică voleiul.


Voleibalistic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (volei-bal + -istic)

1. care se referă la volei; de volei.


Anvelopă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enveloppe)

1. înveliş protector din cauciuc al unei camere de aer, al unei roţi de vehicul.

2. înveliş al unei mingi (de fotbal, volei etc.).

3. supracopertă.

4. mapă în care se păstrează o carte în timpul cititului.

5. plic.

6. (arte) atmosferă care învăluie figurile dintr-un tablou.


Bloc 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bloc, blocus)

1. bucată, masă mare dintr-o materie solidă și grea; corp, obiect dintr-o bucată.

2. masiv de beton pentru ancorarea armăturii la elemente grele de beton precomprimat; material de construcție din piatră naturală, beton, ceramică.

3. ~ continental = sector al scoarței terestre de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adâncime.

4. (poligr.) caracter de literă înrudit cu caracterul grotesc.

5. grămadă de obiecte, lucruri etc. care formează o masă unică.

6. în ~ = împreună, laolaltă; ~ alimentar = serviciu într-un spital care asigură pregătirea și servirea hranei bolnavilor; ~ operator = parte a unui serviciu de chirurgie rezervat operațiilor.

7. mapă de foi de hârtie egale prinse împreună, servind pentru a face însemnări, desene etc.

8. ansamblu de mărci poștale detașate dintr-o coală.

9. piesă metalică turnată a unei mașini, care cuprinde cilindrii unui motor, camerele de răcire și conductele de distribuire.

10. mecanism care permite manevrarea macazului de cale ferată din cabina acarului sau din stație.

11. grup de voleibaliști care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari înscrie un punct dintr-o lovitură de atac.

12. (în S.U.A.) porțiune de stradă delimitată de două intersecții.

13. unitatea dintre (supra)structura unei societăți istoric determinate și relațiile dialectice dintre ele.

14. alianță, înțelegere (între state, partide etc.).

15. (med.) obturare a unei căi vasculare sau întrerupere a circulației printr-un vas.

16. întrerupere a unei conductibilități neuromusculare.

17. (inform.) ansamblu de circuite ale unui ordinator îndeplinind aceeași funcție.


Blocaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blocage)

1. blocare.

2. fundaţie de piatră, de bolovani la un zid, la o şosea, stradă, cale ferată etc.

3. procedeu tehnic în baschet, volei, box etc. cu scopul de a împiedica o acţiune a adversarului sau pentru a proteja o acţiune proprie.

4. întrerupere a desfăşurării unui proces sau a unei funcţii fiziologice.


Court

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. court)

1. (sport) loc amenajat pentru desfășurarea jocurilor (baschet, handbal, volei et cetera); (prin restr.) teren de tenis.


Dublu 2, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. double)

1. adj. care este de două ori mai mare; îndoit.

2. din două obiecte identice sau de aceeaşi natură.

3. (s. m.) ~ băieţi (sau fete) = partidă de tenis sau de tenis de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte a plasei.

4. minge = mişcare neregulamentară la volei, handbal, tenis, constând în atingerea mingii de către jucător de două ori în momentul primirii sau în lăsarea acesteia atingă de două ori la rând terenul sau masa de joc.

5. s. n. motiv din literatura universală care utilizează două personaje identice sau foarte asemănătoare, spre a sugera complexitatea realităţii.


Efect

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. effectus, germ. Effekt, după fr. effet)

1. fenomen care succedă unui alt fenomen (cauză), fiind cu necesitate generat de acesta; urmare, consecință.

2. traiectorie neobișnuită pe care o capătă mingea (la tenis, volei, fotbal), lovită după anumite procedee.

3. impresie făcută de ceva sau de cineva asupra cuiva; ceea ce izbește, atrage privirile, auzul etc.

4. de ~ = impresionant; uluitor, spectaculos.

5. (pl.) obiecte, bunuri (veșminte) care aparțin cuiva.

6. (mil.) echipament.

7. denumire generală dată cambiilor, biletelor de ordin, cecurilor etc. folosite în operațiile comerciale, în relațiile de credit etc.