OK
X
volt
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. volt)
1.
unitate
de
măsură
a
tensiunii
electrice,
egală
cu
tensiunea
aplicată
la
capetele
unui
conductor
care,
străbătut
de
un
curent
de
un
amper,
dezvoltă
o
putere
de
un
watt.
electron-volt
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. électron-volt)
1.
unitate
de
măsură
a
energiei
egală
cu
energia
câştigată
de
un
electron
accelerat
la
o
diferenţă
de
potenţial
de
un
volt.
kiloelectronvolt
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. kiloélectronvolt)
1.
unitate
de
măsură
pentru
energie,
de
1000
de
electronvolţi.
kilovolt
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. kilovolt)
1.
unitate
de
măsură
a
tensiunii
electrice,
de
1000
de
volţi.
megaelectronvolt
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. mégaélectronvolt)
1.
unitate
de
măsură
pentru
energie,
de
un
milion
de
electronvolţi.
megavolt
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. megavol)
1.
unitate
de
măsură
a
tensiunii
electrice,
de
un
milion
de
volţi.
microvolt
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. microvolt)
1.
unitate
de
forţă
electromotoare
sau
de
diferenţă
de
potenţial,
a
milioana
parte
dintr-un
volt.
2.
(simbol)
μV.
ablastie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. ablastie)
1.
(biol.)
nedezvoltare
sau
dispariţie
completă
a
unui
organ.
2.
(chir.)
măsuri
de
evitare
a
contaminării
plăgii
cu
celule
tumorale.
abortiv, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. abortif, lat. abortivus)
1.
I.
produs
înainte
de
vreme;
prematur.
2.
care
provoacă
avortul.
3.
(bot.)
oprit
în
dezvoltare
sau
lipsind
complet.
4.
II.
produs
destinat
a
provoca
avortul.
acarinate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. acarinatus)
1.
ordin
de
păsări
alergătoare
cu
sternul
lipsit
de
carenă,
cu
aripi
nedezvoltate;
ratite.
accidental, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. accidentel)
1.
întâmplător,
fortuit.
2.
secundar,
neesenţial.
3.
(bot.)
care
se
dezvoltă
întâmplător
(muguri,
ramuri,
rădăcini).
acefalie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acéphalie)
1.
lipsă
a
capului
la
unele
animale
inferioare.
2.
monstruozitate,
lipsa
capului
sau
nedezvoltarea
regiunii
cefalice.
acicol, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acicole)
1.
(micologie)
care
se
dezvoltă
pe
frunzele
aciculare
ale
coniferelor.