Dictionar

Rezultate principale (Voltă):

Voltă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. volte)

1. mișcare în cerc făcută de un călăreț cu calul într-un manej.

2. (fig.) schimbare (bruscă) de atitudine.

3. (scrimă) mișcare pentru a para o lovitură a adversarului.

4. schimbare de direcție a unei nave.

5. buclă de fixare a capătului unei parâme.

6. (muz.) volta.

7. diviziune a canțonei.


Rezultate secundare (Voltă):

Arhivoltă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archivolte)

1. mulură la partea de sus a unei arcade, a unui portal.


Dezvolta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după lat. disvolvere)

1. refl. (despre materie, fenomene) a trece de la o stare calitativă veche la alta nouă, de la o treaptă inferioară la alta superioară, de la simplu la complex.

2. a se extinde, a creşte, a se mări.

3. (despre fiinţe) a evolua treptat.

4. tr. a amplifica în mod creator (o doctrină, o teorie), a îmbogăţi cu principii, cu teze noi.

5. a expune pe larg, amănunţit.

6. a produce, a emana, a degaja căldură, energie etc.


Revolta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. révolter)

1. refl. a fi cuprins de revoltă, de indignare.

2. refl., tr. a (se) răscula, a (se) răzvrăti.


Revoltă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. révolte)

1. indignare.

2. răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire.


Semivoltă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. demi-volte)

1. jumătate de voltă.

2. (echitație) mișcare în semicerc urmată de o oblică spre centru.


Supravolta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. survolter)

1. a mări voltajul peste normal.


Ablastie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablastie)

1. (biol.) nedezvoltare sau dispariţie completă a unui organ.

2. (chir.) măsuri de evitare a contaminării plăgii cu celule tumorale.


Abortiv, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abortif, lat. abortivus)

1. I. produs înainte de vreme; prematur.

2. care provoacă avortul.

3. (bot.) oprit în dezvoltare sau lipsind complet.

4. II. produs destinat a provoca avortul.


Acarinate

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. acarinatus)

1. ordin de păsări alergătoare cu sternul lipsit de carenă, cu aripi nedezvoltate; ratite.


Accidental, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accidentel)

1. întâmplător, fortuit.

2. secundar, neesenţial.

3. (bot.) care se dezvoltă întâmplător (muguri, ramuri, rădăcini).


Acefalie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acéphalie)

1. lipsă a capului la unele animale inferioare.

2. monstruozitate, lipsa capului sau nedezvoltarea regiunii cefalice.


Acicol, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acicole)

1. (micologie) care se dezvoltă pe frunzele aciculare ale coniferelor.