Dictionar

volumetric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. volumétrique)

1. referitor la determinarea volumelor.
2. analiză ~ă = analiză chimică pentru determinarea volumului substanțelor care iau parte la o reacție.
 

volumetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. volumétrie)

1. măsurare a volumelor.
2. capitol al chimiei analitice care se ocupă cu analizele volumetrice.
3. mărime (ca volum).
 

volumetru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. volumètre)

1. instrument pentru măsurarea volumului în transmisiunile prin electrocomunicații.
 

acidimetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acidimétrie)

1. capitol din analiza volumetrică având ca obiect determinarea concentrației soluțiilor acide.
 

biuretă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. burette, germ. Bürette)

1. tub de sticlă gradat la analiza volumetrică a soluțiilor sau gazelor.
 

colațiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collation)

1. colaționare.
2. date într-o fișă de bibliotecă privind paginația și numărul de volume, formatul, ilustrațiile și materialul însoțitor.
3. drept de a conferi un beneficiu, un grad universitar etc.
4. gustare.
 

compacitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. compacité)

1. raportul dintre greutatea volumetrică și cea specifică a unui material granular sau poros.
 

contratitlu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (contra1- + titlu)

1. titlu general al unei opere mai întinse, ori al unei serii de mai multe volume, fiecare cu titlul separat.
 

cubism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cubisme)

1. mișcare artistică modernă de la începutul sec. XX, care analizează și recompune formele în volume și planuri geometrice, încercând să exprime simultan existența obiectului ca o totalitate, cu toate fețele, liniile și punctele sale.