Dictionar

Volumetric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. volumétrique)

1. referitor la determinarea volumelor.

2. analiză = analiză chimică pentru determinarea volumului substanţelor care iau parte la o reacţie.


Volumetrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. volumétrie)

1. măsurare a volumelor.

2. capitol al chimiei analitice care se ocupă cu analizele volumetrice.

3. mărime (ca volum).


Volumetru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. volumètre)

1. instrument pentru măsurarea volumului în transmisiunile prin electrocomunicaţii.


Acidimetrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acidimétrie)

1. capitol din analiza volumetrică având ca obiect determinarea concentraţiei soluţiilor acide.


Biuretă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. burette, germ. Bürette)

1. tub de sticlă gradat la analiza volumetrică a soluţiilor sau gazelor.


Colaţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collation)

1. colaţionare.

2. date într-o fişă de bibliotecă privind paginaţia şi numărul de volume, formatul, ilustraţiile şi materialul însoţitor.

3. drept de a conferi un beneficiu, un grad universitar etc.

4. gustare.


Compacitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compacité)

1. raportul dintre greutatea volumetrică şi cea specifică a unui material granular sau poros.


Contratitlu

Parte de vorbire: s.
Origine: (contra1- + titlu)

1. titlu general al unei opere mai întinse, ori al unei serii de mai multe volume, fiecare cu titlul separat.


Cubism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cubisme)

1. mişcare artistică modernă de la începutul sec. XX, care analizează şi recompune formele în volume şi planuri geometrice, încercând exprime simultan existenţa obiectului ca o totalitate, cu toate feţele, liniile şi punctele sale.