Dictionar

Gazometrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gazométrie)

1. măsurare a volumelor gazoase, a densităţii gazelor.


Interfoliaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. interfoliage)

1. interfoliere.

2. dezinfecţie a volumelor de documente prin introducerea între file a unor coli de hârtie de filtru sau sugativă impregnată cu substanţă dezinfectantă.


Plastic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos)

1. adj. (despre materiale) care are proprietatea de a-și păstra deformațiile produse de forțele exterioare după încetarea acțiunii acestora; care poate fi modelat, fasonat.

2. masă (sau material) ~ = material sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă, care poate fi modelat în procesul fabricării unor produse.

3. referitor la pictură sau sculptură.

4. arte ~e = arte care au ca scop reproducă formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc.

5. (despre idei, imagini etc.) cu multă putere de evocare, expresiv, viu; evocator.

6. (biol.) formativ, capabil de a se schimba, de a lua o formă.

7. chirurgie = chirurgie care se ocupă cu îndreptarea unor malformații ale corpului.

8. s. f. tehnica executării obiectelor de artă prin fasonarea, modelarea unei substanțe plastice; domeniul artelor plastice.

9. parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor și al reliefului.


Relief

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. relief)

1. ridicătură, proeminență (a unui obiect, a unui plan etc.).

2. figură, motiv etc. care se desprinde de pe fondul unei sculpturi; basorelief; modelaj al volumelor în pictură și grafică.

3. a scoate în ~ = a reliefa.

4. formă, contur.

5. (fig.) forță, evidențiere, strălucire.

6. conformație a pământului, sub raportul înălțimilor.


Stereometru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stéréomètre)

1. instrument pentru determinarea volumelor corpurilor solide.

2. aparat cu ajutorul căruia se construiesc hărţile topografice sau se măsoară elementele spaţiale ale obiectelor fotografiate.


Volumetric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. volumétrique)

1. referitor la determinarea volumelor.

2. analiză = analiză chimică pentru determinarea volumului substanţelor care iau parte la o reacţie.