Rezultate principale (Voluntarism.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. volontarisme)
1. concepție filozofică potrivit căreia la baza existenței stau anumite tendințe iraționale ale voinței umane sau o voință cosmică oarbă.
2. concepție sociologică subiectivistă care consideră voința umană ca factor hotărâtor al istoriei, atribuind proceselor voliționale un rol determinant în acțiunea socială, negând existența legităților obiective sau opunând voința umană acestor legi.
3. concepție psihologică potrivit căreia în viața psihică rolul hotărâtor îl au procesele voliționale.
Rezultate secundare (Voluntarism.):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. volontariste)
1. I. care aparține voluntarismului, privitor la voluntarism (doctrină filozofică care pune voința deasupra inteligenței și acțiunea deasupra gândirii).
2. care provine din voluntarism; care dă dovadă de voluntarism.
3. (rar) care are voință; care își impune propria voință; voluntar.
4. II. adept al voluntarismului.
5. persoană care crede că poate supune realitatea voinței sale.