Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. voltiger)
1. a zbura de colo-colo.
2. a trece rapid de la un lucru la altul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. voltige)
1. serie de exerciţii de supleţe din încălecarea din fugă a calului, fără ajutorul scărilor.
2. (în circuri) exerciţii la trapezul volant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. voltigeur)
1. acrobat călăreţ care execută voltije.
2. cal dresat pentru exerciţii de voltijă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bévatron)
1. accelerator de particule capabil să dea electronilor o energie de miliarde de electronvolţi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. icarien)
1. referitor la Icar(ia) (Grecia).
2. jocuri ~ene = exerciţii acrobatice de voltijă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kiloélectronvolt)
1. unitate de măsură pentru energie, de 1000 de electronvolţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kilovolt)
1. unitate de măsură a tensiunii electrice, de 1000 de volţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kilovoltmètre)
1. voltmetru pentru măsurarea tensiunii în kilovolţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mégaélectronvolt)
1. unitate de măsură pentru energie, de un milion de electronvolţi.