Rezultate secundare (Von):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (sl. амъвонъ „amŭvonŭ”)
1. construcție (ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește evanghelia.
2. (var.) (înv.) ambon, amvoană, amvonă, anvoană, anvon.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. devon)
1. peştişor artificial de metal cu cârlig de undiţă, pentru pescuit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. élevon)
1. ansamblu al aparatelor de conducere a unei aeronave, la avioanele fără ampenaj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baldaquin)
1. acoperământ decorativ din perdele deasupra unui pat, a unui amvon.
2. lucrare arhitectonică cu acest aspect.
3. acoperământ purtat deasupra capului unui înalt prelat în timpul unei solemnităţi, procesiuni etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. calédonien)
1. adj., s. n. (din) etajul inferior al devonianului.
2. adj. orogeneză ~ă = ansamblu de mişcări orogenice de cutare a scoarţei terestre la sfârşitul silurianului, afectând Scoţia şi Scandinavia.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. circuler, lat. circulari)
1. a se mişca, a se deplasa; a umbla; a fi în mişcare neîntreruptă, a curge într-un circuit.
2. (despre zvonuri etc.) a se propaga, a se răspândi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coblentzien)
1. (din) al doilea etaj al devonianului inferior.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. colporter)
1. a răspândi ştiri false, zvonuri etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colporteur)
2. (fig.) răspânditor de ştiri (false), de zvonuri.