vorbagiu

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (vorbi + -agiu)

1. (depr.) om vorbăreț; palavragiu.

vorbar, -ă

Parte de vorbire:  adj. (reg.)  
Etimologie: (vorbă + -ar)

1. care vorbește mult; vorbăreț.

vorbăreție

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (vorbăreț + -ie)

1. vorbă multă și fără rost; vorbărie.

vorbărie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vorbă + -ărie)

1. vorbă multă și fără rost; pălăvrăgeală, trăncăneală, sporovăială, flecăreală, taifas.

vorbariu

Parte de vorbire:  s.n. (Transilv.; înv.)  
Etimologie: (vorbă + -ariu)

1. carte de referință care listează cuvintele într-o ordine convenită (în general alfabetică) pentru a le explica cu informații diferite; dicționar, (înv.) vorbar.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

amabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amabilité, lat. amabilitas)

1. însușirea de a fi amabil; calitatea unei persoane amabile.
2. firea unei persoane vrednice de iubit.
3. atitudine, faptă, vorbă amabilă; compliment.
4. (antonime) grosolănie, răutate.

apropo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. à-propos)

1. adj. (fam.) ce voiam să spun! fiindcă a venit vorba!Is. n. aluzie răutăcioasă la adresa cuiva.

măgărie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (măgar + -ie)

1. comportare, atitudine, faptă sau vorbă obraznică, impertinentă; purtare de măgar.

balivernă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baliverne)

1. vorbă goală, lipsită de importanță sau nesocotită; palavră.

bavard, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bavard)

1. vorbăreț, guraliv, limbut.
2. incapabil de a păstra un secret; indiscret.