Rezultate secundare (Vorbește;):
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. alloglotto)
1. (cel) care vorbeşte o altă limbă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allusif)
1. care conține o aluzie sau un subînțeles; care procedează prin aluzie; care face aluzie.
2. (despre persoane) care se exprimă prin aluzie; care vorbește prin aluzii.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. anglophone)
1. I. care vorbește engleza; care se exprimă în engleză.
2. (regiune) unde se vorbește engleza.
3. II. vorbitor de limbă engleză.
4. persoană care folosește de obicei engleza ca limbă de comunicare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. area)
1. (mat.) întindere, mărime a unei suprafeţe limitate.
2. zonă de răspândire a unui fenomen.
3. areal
4. teritoriu în care se vorbeşte o anumită limbă, un dialect etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bilingue, lat. bilinguis)
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. causeur)
1. persoană care ştie să întreţină o conversaţie plăcută, care vorbește cu ușurință.