Dictionar

aloglot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. alloglotto)

1. (cel) care vorbește o altă limbă.
 

aluziv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allusif)

1. care conține o aluzie sau un subînțeles; care procedează prin aluzie; care face aluzie.
2. (despre persoane) care se exprimă prin aluzie; care vorbește prin aluzii.
 

anglofon, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. anglophone)

1. I. care vorbește engleza; care se exprimă în engleză.
2. (regiune) unde se vorbește engleza.
3. II. vorbitor de limbă engleză.
4. persoană care folosește de obicei engleza ca limbă de comunicare.
 

arie 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. area)

1. (mat.) întindere, mărime a unei suprafețe limitate.
2. zonă de răspândire a unui fenomen.
3. areal
4. teritoriu în care se vorbește o anumită limbă, un dialect etc.
 

bilingv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bilingue, lat. bilinguis)

1. care vorbește două limbi.
2. scris în două limbi.
 

calomniator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. calomniateur)

1. I. care cuprinde o calomnie; care calomniază; calomnios.
2. II. persoană care calomniază, care vorbește pe cineva de rău pe nedrept, care spune lucruri neadevărate despre cineva, care discreditează pe cineva.