acerb, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acerbe, lat. acerbus)

1. care caută să rănească (vorbind despre un ton, un cuvânt, o remarcă); care critică cu răutate; îndârjit, înverșunat, necruțător.
2. (antonime) agreabil, șarmant.

achizitiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acquisitif)

1. referitor la achiziție; care permite o achiziție.
2. (vorbind de o prescripție) care permite de a deveni proprietar.

afera

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. afférer)

1. a fi de datoria cuiva; a fi impus cuiva, vorbind despre o acuzație, o datorie, o responsabilitate; a incumba.

anepigrafic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. anepigraphisch)

1. care este fără titlu, fără inscripție, vorbind despre un monument, o monedă sau un sigiliu; anepigraf.

antecedent, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. antécédent, lat. antecedens)

1. I. care precede (cel mai adesea imediat) în timp; care este anterior.
2. (vorbind de un curs de apă) care prezintă un fenomen de antecedență.
3. (despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice.
4. II. faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale.
5. ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat.
6. (logică) primul termen al unei judecăți ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstrații.
7. prima secțiune a unei unități melodice structurată binar.
8. (muzică) prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului.
9. (antonime) posterior, subsecvent, ulterior.

antropocentric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anthropocentrique)

1. privitor la antropocentrism, care aparține antropocentrismului (doctrină care plasează omul în centrul Universului).
2. care constă în adoptarea antropocentrismului (vorbind despre un sistem filozofic sau cosmologic).