Rezultate secundare (Vorbire)):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. courant)
1. adj. (despre vorbire) curgător, fluent.
2. (despre an, lună) în curs; prezent.
3. (fig.) care circulă; obişnuit, uzual.
4. apă ~ă = apă care curge de la robinet.
5. (mat.) punct ~ = punct mobil care parcurge o curbă.
6. s. m. deplasare a unei mase de apă sau de aer într-o anumită direcţie.
7. mişcare orientată a particulelor încărcate cu sarcini electrice.
8. parâmă ce trece printr-un sistem de scripeţi cu care se ridică bărcile.
9. s. n. ansamblu de idei, de teorii politice, ştiinţifice, artistice etc., rezultantă generală a tendinţelor unei anumite epoci.
10. a se pune (sau a se ţine) la ~ = a se informa.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (de1- + lexicaliza)
1. tr., refl. (despre părţi de vorbire) a-şi pierde, a face să-şi piardă conţinutul semantic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. discursif, lat. discursivus)
1. (despre cunoaştere, gândire) care deduce o idee din alta prin raţionament.
2. (despre memorie) care se dispersează.
3. care nu se supune unei continuităţi riguroase.
4. (despre vorbire) care se întinde prea mult; declarativ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dithyrambique, lat. dithyrambicus)
1. referitor la ditirambi, de natura ditirambilor.
2. (fig.; despre stil, vorbire) exagerat laudativ; foarte elogios.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. flexible, lat. flexibilis)
1. adj. care se poate îndoi ușor; mlădios, elastic, suplu.
2. (fig.) care cedează ușor; maleabil, docil.
3. (despre părți de vorbire) care are flexiune; flexionar.
4. (despre un apartament) cu structură variabilă.
5. s. n. grup de lamele flexibile de cupru, în legăturile electrice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fluent, lat. fluens)
1. (despre stil, vorbire) curgător, cursiv.