Dictionar

Rezultate secundare (Vorbirea):

Apreta

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. apprêter)

1. a supune diferite produse unei operații chimice care le consistență și lustru; a trata cu apret; (în vorbirea obișnuită) a scrobi.


Balbuţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. balbutiement)

1. tulburare de articulare a cuvintelor caracterizată prin repetarea sunetelor sau silabelor şi folosirea unor pauze care întrerup vorbirea; bâlbâială; balbism.


Dialog

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dialogue, lat. dialogus)

1. conversaţie între doi vorbitori.

2. schimb de opinii între reprezentanţii a două partide, state etc.

3. ansamblu de replici schimbate între personajele unei piese de teatru sau ale unui film; pasaj dintr-o operă literară care reproduce convorbirea unor personaje.

4. ~ interior = replicile pe care le schimbă cu sine însuşi un personaj literar.

5. scriere redactată sub formă de dialog (1).

6. alternare de fraze muzicale care parcă răspund una alteia, executate de două voci sau instrumente ori chiar de un singur instrument cu registre diferite.


Dictafon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dictaphone)

1. aparat de înregistrat vorbirea spre a fi transcrisă ulterior (pentru dactilografiere).


Familiar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. familier, lat. familiaris)

1. care are un comportament liber și relaxat; prietenos.

2. care este binecunoscut, obișnuit cuiva; știut.

3. care este folosit în (sau apropiat de) vorbirea obișnuită; nepretențios, simplu.

4. care este folosit într-un cadru foarte intim, apropiat, neprotocolar.

5. (prin ext.) lipsit de respect; ireverențios.

6. (var.) (înv.) familier.

7. (antonime) ceremonios, protocolar.


Fatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. fatic)

1. referitor la caracterul pur exterior al limbajului, de a întreţine convorbirea personajelor în procesul de comunicare, fără a transmite ceva.