afaziologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aphasiologie)

1. studiul științific al afaziei (pierderea vorbirii din cauza unei tulburări funcționale).

agramatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrammatisme)

1. necunoaștere a vorbirii și a scrierii corecte; incultură, ignoranță.
2. pierdere a capacității de a exprima cuvintele.

aposiopeză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aposiopèse, gr. aposiopesis)

1. reticență; întrerupere a vorbirii.
2. figură de stil constând în întreruperea unei propoziții sau fraze din cauza grabei, ori pentru că interlocutorul poate înțelege singur ce ar mai urma să se spună.

aprozodie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aprosodie)

1. monotonie a vorbirii, în timpul bolii lui Parkinson, în schizofrenie sau epilepsie.

articulat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.f. pl.  
Etimologie: (fr. articulé/s/)

1. I. cu articulații, format din articulații.
2. (despre sunete, cuvinte etc.) pronunțat, rostit deslușit cu ajutorul organelor vorbirii.
3. (despre substantive sau despre un echivalent al lor) care are articol.
4. (biol.) cu membrele formate din articule.
5. (despre organisme, organe) format din articole.
6. (botanică) prevăzut cu articulații sau noduri.
7. (despre tulpini) formată din (inter)noduri.
8. II. plante cu tulpina articulată.

bradifemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bradyphémie)

1. încetinire generală a ritmului vorbirii.