Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (vorbitor + -ie)
1. însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător; elocvență.
2. vorbă multă și fără rost; vorbărie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compétence, lat. competentia)
1. capacitate a cuiva de a se pronunţa asupra unei probleme, de a face ceva.
2. aptitudine, calitate a unei autorităţi, a unui funcţionar de a exercita anumite atribuţii.
3. a fi de ~a cuiva = a intra în atribuţiile cuiva; a-şi declina ~a = a se declara fără autoritate, fără pregătirea necesară sau legală pentru a soluţiona un litigiu.
4. ştiinţa lingvistică implicită, interiorizată de subiecţii vorbitori ai unei limbi.
5. particularitate a unui agent morfogenetic de a deplasa elementele unei roci.
6. (biol.) capacitate a celulelor de a reacţiona la semnale de dezvoltare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cultisme)
1. afectare particulară a stilului; culteranism; gongorism.
2. greşeală de limbă a cărei origine o constituie dorinţa vorbitorilor de a se exprima mai literar, mai puţin banal.
3. cuvânt introdus în limbă pe cale cultă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dialogue, lat. dialogus)
1. conversaţie între doi vorbitori.
2. schimb de opinii între reprezentanţii a două partide, state etc.
3. ansamblu de replici schimbate între personajele unei piese de teatru sau ale unui film; pasaj dintr-o operă literară care reproduce convorbirea unor personaje.
4. ~ interior = replicile pe care le schimbă cu sine însuşi un personaj literar.
5. scriere redactată sub formă de dialog (1).
6. alternare de fraze muzicale care parcă răspund una alteia, executate de două voci sau instrumente ori chiar de un singur instrument cu registre diferite.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl., fr. meeting)
1. reuniune publică în cadrul căreia vorbitorii exprimă cereri, dezbat probleme politice sau sociale.
2. manifestație sportivă de masă.
3. ~ aerian = festival aerian care permite publicului larg să descopere lumea aviației.
4. ~ politic = tip de întâlnire publică care reunește activiști și simpatizanți care vin să participe la discursurile unor personalități politice; este o strategie de comunicare folosită frecvent de partidele politice în timpul campaniilor electorale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vocabulaire, lat. vocabularium)
1. totalitatea cuvintelor unei limbi; lexic.
2. ~ activ = totalitatea cuvintelor folosite în mod curent de cineva; ~ pasiv = totalitatea cuvintelor specifice unei limbi pe care vorbitorii nu le utilizează decât accidental.
3. totalitatea cuvintelor caracteristice limbii unei epoci, a unui domeniu de activitate, a unui stil, scriitor etc.
4. dicționar de proporții reduse; glosar.
5. (inform.) mulțime de simboluri cu care se pot forma cuvinte.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. diatopique)
1. (lingvistică) care privește poziția geografică a vorbitorilor; dialectal.