Rezultate secundare (Vorbitorilor):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cultisme)
1. afectare particulară a stilului; culteranism; gongorism.
2. greşeală de limbă a cărei origine o constituie dorinţa vorbitorilor de a se exprima mai literar, mai puţin banal.
3. cuvânt introdus în limbă pe cale cultă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. diatopique)
1. (lingvistică) care privește poziția geografică a vorbitorilor; dialectal.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. diastratique)
1. (lingvistică) care privește diferențele sociale ale vorbitorilor.
2. (lexicografie) care privește nivelul sociocultural al utilizatorilor unui cuvânt sau sens.
Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (fr., engl. standard)
1. care se conformează unui anumit tip sau la o normă de producție în masă; normalizat.
2. ale cărui caracteristici pot servi drept referință, reper.
3. (lingvistică) care corespunde uzului dominant considerat normal, fără a ține cont de variațiile geografice sau sociale.
4. (prin ext.) lucru lipsit de originalitate, făcut după șablon; banal, comun, stereotip, șablonard.
5. limbă ~ = limbă însușită de întreaga colectivitate, indiferent de apartenența dialectală a vorbitorilor; limba comună, curentă.