OK
X
afgan, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. afghan)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(locuitor)
din
Afganistan.
2.
(s.
f.)
limbă
indo-europeană
vorbită
de
afgani.
3.
s.
m.
câine
de
companie
decorativ,
de
origine
afgană.
afrikaans
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. afrikaans)
1.
limbă
de
origine
olandeză,
vorbită
de
afrikanderi.
2.
limba
germanică
destul
de
apropiată
de
olandeză,
vorbită
în
Africa
de
Sud,
unde
are
statut
de
limbă
oficială,
și
în
Namibia
(și,
într-o
măsură
mai
mică,
Botswana,
Zambia
și
Zimbabwe).
ainu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aïnou)
1.
limba
vorbită
de
vechile
populații
din
arhipelagul
nipon.
akkadian, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. akkadien)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(locuitor)
din
Akkad.
2.
(s.
f.)
limbă
semitică
veche
vorbită
în
Asiria.
albanez, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. albanis, it. albanese)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(locuitor)
din
Albania.
2.
(s.
f.)
limbă
indo-europeană
vorbită
în
Albania.
algonkin, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (germ. Algonkin /indianer/)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(aborigen
indian)
din
America
de
Nord
2.
(s.
f.)
limbă
vorbită
de
algonkini.