Dictionar

Rezultate secundare (Vorbăreţ,):

Vorbăreție

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (vorbăreț + -ie)

1. vorbă multă și fără rost; vorbărie.


Bavard, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bavard)

1. vorbăreţ, guraliv, limbut.

2. incapabil de a păstra un secret; indiscret.


Locvace

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. loquace, lat. loquax, -acis)

1. inv. vorbăreţ, volubil, limbut.


Verbos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. verbeux, lat. verbosus)

1. vorbăreţ, guraliv, limbut.


Vorbitor, -oare

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f., III. s.n.
Origine: (vorbi + -tor; III. fr. parloir)

1. I. care vorbește; care folosește limbajul articulat.

2. care vorbește plăcut (și mult); vorbăreț, comunicativ.

3. care constituie o dovadă serioasă; care vorbește de la sine; evident, edificator, elocvent.

4. II. persoană care vorbește, care folosește limbajul articulat.

5. persoană care povestește, care discută cu alții.

6. persoană care are darul de a vorbi frumos și liber în public; orator.

7. III. cameră specială în cămine, în cazărmi etc., destinată întrevederilor celor internați cu persoane venite din afară; parloar.

8. difuzor pentru amplificarea vocii.


Vorbagiu

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (vorbi + -agiu)

1. (depr.) om vorbăreț; palavragiu.


Vorbar, -ă

Parte de vorbire: adj. (reg.)
Origine: (vorbă + -ar)

1. care vorbește mult; vorbăreț.