Dictionar

vorbărie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vorbă + -ărie)

1. vorbă multă și fără rost; pălăvrăgeală, trăncăneală, sporovăială, flecăreală, taifas.
 

frazeologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phraséologie)

1. fel, manieră de a construi frazele, proprie unei limbi sau unui scriitor.
2. (fig.) vorbărie goală; pălăvrăgeală.
3. disciplină care studiază unitățile frazeologice opuse îmbinărilor libere de cuvinte.
 

gargarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gargarisme)

1. medicament lichid preparat pentru gargarizare.
2. vocaliză rău executată.
3. (fig.) vorbărie goală, mincinoasă.
 

onanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. onania, germ. Onanie)

1. masturbație; onanism.
2. (fig.) vorbărie goală, muncă neeficientă.
 

papotaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. papotage)

1. conversație goală și inutilă; vorbărie nesemnificativă.
2. (fam.) trăncăneală, flecăreală, vorbe de clacă.
 

vanilocviu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. vaniloquium)

1. discurs lipsit de conținut și de concluzii; vorbărie goală.
 

verbiaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. verbiage)

1. abundență de cuvinte inutile; vorbărie, flecăreală, sporovăială.