cheilită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. chéilite)

1. (med.) inflamație a buzelor, care se manifestă sub forma unei crăpături, cauzată de mai mulți factori externi precum vremea rece, soarele sau alergenii conținuți de rujuri.

ciclopean, -ă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (fr. cyclopéen)

1. (antichitate) care ține de ciclopi; care se referă la ciclop; datând din vremea legendară a ciclopilor; ciclopic.
2. califică o metodă de construcție primitivă care utilizează blocuri mari de piatră brută sau sumar cioplită.
3. (și figurat) imens, gigantic.

meteorologist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. météorologiste)

1. cel care se ocupă de meteorologie; (prin ext.) cel care prezice vremea; meteorolog.

prognoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. prognose, germ. Prognose)

1. previziune, anticipare a evoluției viitoare a fenomenelor, bazată pe date științifice; (p. ext.) pronostic.
2. text în care se arată modul cum va evolua vremea într-un anumit interval de timp.
3. parte a științei conducerii, reprezentând activitatea pregătitoare pentru planificare, în determinarea tendințelor și perspectivelor dezvoltării diferitelor sfere de activitate.
4. prevedere a evoluției unei boli în conformitate cu diagnosticul, forma clinică și stadiul acesteia; prognostic.

țarist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. tsariste)

1. I. referitor la țarism, propriu țarismului.
2. (istorie) referitor la țar, la sistemul politic despotic pe care l-a condus.
3. (istorie) referitor la vremea domniei țarilor.
4. II. partizan al țarului sau al țarismului.

trândăvi

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (din trândav)

1. a trăi în trândăvie, a-și petrece vremea lenevind; a lenevi.
2. (var.) (reg.) a trândovi, (reg.) a trântăvi.
3. (anton.) a lucra, a munci, a se trudi.