Parte de vorbire: adj.
Origine: (vreme + -elnic)
1. de scurtă durată; temporar, trecător, (înv.) vremelnicesc.
2. (specializat) care are o viață efemeră.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (vremelnic + -esc)
1. de scurtă durată; vremelnic.
Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (vremelnic + -ește)
1. în mod vremelnic; pentru o scurtă perioadă de timp; pe un timp limitat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vremelnic + -ie)
1. însușire a ceea ce este vremelnic, faptul de a fi trecător; situație vremelnică; efemeritate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. cantonner)
1. intr., tr. (despre trupe) a (se) instala vremelnic într-un cantonament.
2. refl. (fig.) a se stabili, a se limita (rigid, mecanic).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cantonnement)
1. staţionare vremelnică (a trupelor în marş) într-o localitate; loc unde sunt cantonate trupe.
2. loc amenajat pentru antrenamentul sportivilor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. concentrer)
1. refl. a (se) strânge, a (se) aduna, a (se) acumula într-un (singur) loc; a (se) îndrepta spre un (singur) punct.
2. refl. a-şi încorda atenţia, gândirea într-o (singură) direcţie; a fi preocupat de ceva.
3. tr. a chema vremelnic sub arme un rezervist pentru instruire.
4. a mări procentul unui component într-o soluţie, într-un amestec.
5. a separa părţile cu minereuri utile din minereul brut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éphémère)
1. adj. de scurtă durată, vremelnic, trecător.
2. (despre plante, animale) cu perioadă de dezvoltare scurtă, în decursul unui sezon de vegetaţie.
3. s. f. pl. insecte efemeride.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (efemer + -itate, cf. fr. éphémérité)
1. caracter efemer, calitatea a ceea ce nu durează; vremelnicie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. provisorius, fr. provisoire)
2. nedefinitiv.
3. adv. deocamdată.