Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. dévulcanisation)
1. operaţie de regenerare a cauciucului natural sau sintetic vulcanizat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ébonite)
1. material electroizolant şi anticorosiv solid, obţinut prin vulcanizarea cauciucului cu sulf.
Parte de vorbire: s.
Origine: (forma)
1. acțiunea de a (se) forma; formaj; formație; pregătire, instruire, educare.
2. confecționare și montare a unei forme de turnătorie.
3. procedeu de fabricare prin vulcanizare a matrițelor unor obiecte de cauciuc.
4. turnare și deshidratare a pastei fibroase pentru obținerea unei benzi sau foi de hârtie.
5. operația de a da unei piese de îmbrăcăminte sau de încălțăminte forma potrivită.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hydrazine)
1. compus organic bazic, toxic, combinaţie a azotului cu hidrogenul, folosit ca agent reductor, antioxidant, anticorosiv şi de vulcanizare etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. volcanite)
1. (geol.) rocă eruptivă de origine vulcanică; rocă efuzivă.
2. (înv.) produs de vulcanizare; ebonit, cauciuc vulcanizat.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. vulcaniser)
1. a transforma cauciucul brut, prin încălzire cu sulf, într-un produs foarte elastic.
2. a trata (cauciucul) prin vulcanizare.
3. a repara, a lipi un obiect de cauciuc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vulcaniza + -tor)
1. muncitor specialist în vulcanizare.