comun; obișnuit; trivial; vulgar

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT communis; vulgaris; trivialis
2. FR commun; vulgaire; trivial
3. EN common; vulgar; trivial
4. DE gemein; gewöhnlich; überall vorkommend
5. RU обыкновенный; вульraрный; тривиaльный; повсеместный
6. HU közös; közönséges; durva; vulgáris

vulgar, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. vulgaire, lat. vulgaris)

1. adj. cunoscut de toată lumea; comun, obișnuit, curent.
2. ordinar, grosolan, trivial.
3. latina ~ă = limba latină populară.
4. lipsit de bază științifică; neștiințific.
5. materialism ~ = curent filozofic apărut în Germania pe la jumătatea sec. XIX, care reduce întreaga realitate la materie, considerând și conștiința ca fiind de natură materială.
6. s. f. denumire a limbii italiene, în epoca medievală și medie.

vulgarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vulgarisme)

1. expresie, cugetare vulgară.

vulgaritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vulgarité, lat. vulgaritas)

1. caracterul a ceea ce este vulgar; trivialitate, grosolănie.
2. expresie, faptă vulgară.

vulgariza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. vulgariser)

1. tr. a răspândi, a difuza în mase (idei, cunoștințe etc.); a populariza.
2. a trata o chestiune în mod simplist, a banaliza.
3. refl. a deveni vulgar (2).

vulgarizator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. vultarisateur)

1. (cel) care vulgarizează o artă, o știință.
2. (cel) care dă o interpretare simplistă noțiunilor pe care vrea să le popularizeze.

beotism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. béotisme)

1. caracter beoțian, lipsă de gust pentru disciplinele intelectuale; nivel intelectual scăzut din cauza lipsei de gândire critică.
2. lipsă de gust, de preocupări intelectuale; vulgaritate, bădărănie; caracter rudimentar în stil și în limbă.

burlesc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. burlesque, it. burlesco)

1. adj. de un comic exagerat, grotesc, caraghios, (adesea) vulgar.
2. s. n. gen de comic, contrastul dintre demnitatea personajului și limbajul lui grosolan, din amestecul situațiilor serioase cu cele absurde.
3. s. f. piesă instrumentală sau orchestrală cu caracter comic.

epistolografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épistolographie)

1. sistem de scriere vulgară la vechii egipteni.
2. arta de a redacta scrisori.

grațios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. gratiosus, it. grazioso)

1. care are multă grație și farmec.
2. (înv.) plin de bunăvoință; binevoitor, prietenos.
3. (antonime) dizgrațios, grosolan, necioplit, vulgar.

indistincție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. indistinction)

1. starea a ceea ce este indistinct; neclaritate.
2. lipsă de distincție; vulgaritate.

kitschiza

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (kitsch + -iza)

1. (rar) a falsifica, a denatura, a vulgariza arta, climatul estetic.