Dictionar

Rezultate secundare (Vulgar,):

Comun; obişnuit; trivial; vulgar

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT communis; vulgaris; trivialis

2. FR commun; vulgaire; trivial

3. EN common; vulgar; trivial

4. DE gemein; gewöhnlich; überall vorkommend

5. RU обыкновенный; вульraрный; тривиaльный; повсеместный

6. HU közös; közönséges; durva; vulgáris


Vulgar, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. vulgaire, lat. vulgaris)

1. adj. cunoscut de toată lumea; comun, obișnuit, curent.

2. ordinar, grosolan, trivial.

3. latina = limba latină populară.

4. lipsit de bază științifică; neștiințific.

5. materialism ~ = curent filozofic apărut în Germania pe la jumătatea sec. XIX, care reduce întreaga realitate la materie, considerând și conștiința ca fiind de natură materială.

6. s. f. denumire a limbii italiene, în epoca medievală și medie.


Vulgarism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vulgarisme)

1. expresie, cugetare vulgară.


Vulgaritate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vulgarité, lat. vulgaritas)

1. caracterul a ceea ce este vulgar; trivialitate, grosolănie.

2. expresie, faptă vulgară.


Vulgariza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. vulgariser)

1. tr. a răspândi, a difuza în mase (idei, cunoştinţe etc.); a populariza.

2. a trata o chestiune în mod simplist, a banaliza.

3. refl. a deveni vulgar (2).


Vulgarizator, -oare

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. vultarisateur)

1. (cel) care vulgarizează o artă, o ştiinţă.

2. (cel) care o interpretare simplistă noţiunilor pe care vrea le popularizeze.


Beotism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. béotisme)

1. lipsă de gust, de preocupări intelectuale; vulgaritate, bădărănie; caracter rudimentar în stil şi în limbă.


Burlesc, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. burlesque, it. burlesco)

1. adj. de un comic exagerat, grotesc, caraghios, (adesea) vulgar.

2. s. n. gen de comic, contrastul dintre demnitatea personajului şi limbajul lui grosolan, din amestecul situaţiilor serioase cu cele absurde.

3. s. f. piesă instrumentală sau orchestrală cu caracter comic.


Epistolografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épistolographie)

1. sistem de scriere vulgară la vechii egipteni.

2. arta de a redacta scrisori.


Indistincţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indistinction)

1. starea a ceea ce este indistinct; neclaritate.

2. lipsă de distincţie; vulgaritate.


Kitschiza

Parte de vorbire: s.
Origine: (kitsch + -iza)

1. (rar) a falsifica, a denatura, a vulgariza arta, climatul estetic.


Materialism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. matérialisme, germ. Materialismus)

1. orientare fundamentală în filozofie, opusă idealismului, potrivit căreia lumea este, în esență, materială și cognoscibilă.

2. ~ dialectic = concepție care îmbină organic rezolvarea consecvent materialistă a problemei fundamentale a filozofiei cu dialectica; ~ istoric = concepție filozofică având ca obiect societatea, legile generale și forțele motrice ale dezvoltării istorice; ~ economic = concepție unilaterală, metafizică, despre societate, care absolutizează rolul determinant al factorului economic în dezvoltarea socială; ~ științific-naturalist = concepție exprimând convingerea spontană a naturaliștilor lumea exterioară este o realitate obiectivă; ~ vulgar = curent care, în esență, reduce întreaga realitate, inclusiv conștiința, la materie.

3. interes exagerat pentru problemele materiale.