Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. vulgariser)
1. tr. a răspândi, a difuza în mase (idei, cunoştinţe etc.); a populariza.
2. a trata o chestiune în mod simplist, a banaliza.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. vultarisateur)
1. (cel) care vulgarizează o artă, o ştiinţă.
2. (cel) care dă o interpretare simplistă noţiunilor pe care vrea să le popularizeze.
Parte de vorbire: s.
Origine: (kitsch + -iza)
1. (rar) a falsifica, a denatura, a vulgariza arta, climatul estetic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. simplificateur)
1. care simplifică sau tinde să simplifice; vulgarizator.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. trivialiser)
1. a face trivial; a vulgariza, a degrada.