Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attrape)
1. aparenţă înşelătoare; păcăleală.
2. obiect destinat a înşela prin amuzament.
3. siluetă, manechin pentru atragerea vânatului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quête)
1. acţiune prin care un gonaci abate vânatul pentru a fi hăituit.
2. acţiune a unui câine de vânătoare care bate câmpul pentru a descoperi dâra vânatului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. faktoriia)
1. agenţie a unei case comerciale europene într-o ţară străină (în colonii).
2. punct pentru cumpărarea vânatului de la vânători şi pentru aprovizionarea acestora cu unelte, materiale etc. în regiunile nordice depărtate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. faisander)
1. tr. a da vânatului, păstrându-l în anumite condiţii un timp, o aromă specială (de fazan).
2. refl. (despre carnea de vânat) a căpăta un anumit gust (în urma fezandării).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hallali)
1. strigăt care anunţă prinderea iminentă a vânatului urmărit.
2. manifestare a bucuriei când adversarul este pe punctul de a muri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pille)
1. (strigăt adresat de vânător câinelui pentru a-l îndemna să se arunce asupra vânatului) apucă! prinde!