Dictionar

Rezultate secundare (Vânt,):

Activant

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (după fr. activateur)

1. (mineral.) substanță chimică adăugată la pulpă pentru a facilita flotarea anumitor minerale.


Bonvivant

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. bon vivant)

1. persoană jovială care apreciază plăcerile vieții, în special mâncarea și băutura bună; om vesel, chefliu.


Braişvanţ

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Breitschwanz)

1. blană mătăsoasă obţinută prin sacrificarea mielului înainte de naştere.


En-avant

Parte de vorbire: adv.
Origine: (fr. en-avant)

1. greşeală comisă de un jucător la rugbi constând în trecerea mingii în direcţia înainte cu mâna.


Lavant

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (cf. fr. lavande)

1. (bot.) plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori albastre plăcut mirositoare, folosită în medicină și în industria parfumurilor; lavandă, levănțică.


Pasavant

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. passavant, it. passavanti)

1. punte superioară de legătură între partea dinainte şi cea dinapoi a unei nave.

2. permis de transportat mărfuri (fără taxe vamale).


Abracadabra

Parte de vorbire: interj., s.
Origine: (fr., it. abracadabra)

1. interj. cuvânt cabalistic căruia ocultiştii, gnosticii etc. îi atribuiau puterea magică de a vindeca anumite boli.

2. s.f. îngrămădire de cuvinte fără sens.


Abraxas

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abraxas)

1. cuvânt mistic la gnostici, scris mai ales pe amulete; (prin ext.) amuletă, talisman.

2. var. abrasax.


Abrevia

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. abbreviare)

1. a prescurta (un cuvânt, un titlu etc.).

2. a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă.


Abreviere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abrevia)

1. acțiunea de a abrevia și rezultatul ei.

2. (concr.) cuvânt, titlu etc. prescurtat; prescurtare, abreviație; simbol.


Abuza

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abuser)

1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.

2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.

3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.

4. a amăgi, a înșela.

5. a violenta, a viola.


Abuziv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abusif, lat. abusivus)

1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.

2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.

3. care abuzează de puterea lor.

4. care este înșelător, specios.

5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.

6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).