Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. apporteur)
1. câine de vânătoare care aduce vânatul.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. arbalète)
1. armă din evul mediu constând dintr-un arc montat pe un suport, care servea la aruncat săgeţi sau proiectile; (înv.) arbalestră, (înv.) arcubalistă.
2. armă folosită la vânătoarea sub apă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrêt)
1. poziţie a unui câine de vânătoare când simte sau vede vânatul.
2. câine de ~ = câine de vânătoare dresat pentru a aduce vânatul doborât.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. arrêter)
1. (despre câini de vânătoare) a rămâne pe loc imediat ce zărește sau simte vânatul; a aținti, a poanta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barbet)
1. câine prepelicar, cu părul creţ, specializat în vânătoarea de baltă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. barzoi)
1. câine rusesc cu siluetă graţioasă şi zveltă, folosit la vânătoare şi agrement.