Rezultate secundare (Vânătoarea):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. arbalète)
1. armă din evul mediu constând dintr-un arc montat pe un suport, care servea la aruncat săgeţi sau proiectile; (înv.) arbalestră, (înv.) arcubalistă.
2. armă folosită la vânătoarea sub apă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barbet)
1. câine prepelicar, cu părul creţ, specializat în vânătoarea de baltă.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. braconnier)
1. persoană care practică braconajul, adică vânătoarea sau pescuitul ilegal; hoț de vânat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boucanier)
1. denumire dată coloniştilor francezi din America, din sec. XVII, care se ocupau cu vânătoarea de vite cornute sălbatice.