vârf

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (sl. vrŭhŭ)

1. partea de deasupra (ascuțită) a obiectelor înalte.
2. (bot.) extremitatea brusc ascuțită a unui organ.
3. (plin) cu ~ sau încărcat cu ~ = foarte plin.
4. cu ~ și îndesat = mai mult decât trebuie; cu prisosință.
5. asta pune (sau face) ~ (la toate) = asta e peste orice măsură; asta este din cale-afară.
6. partea cea mai înaltă a unui munte sau a unui deal; culme; creastă; coamă; spinare; creștet; pisc.
7. capătul (de obicei mai ascuțit) al unui obiect sau organ.
8. din ~ul buzelor = a) de mântuială; b) cu dispreț; sfidător.
9. punct de întretăiere a două laturi ale unei figuri geometrice.
10. fig. moment central în desfășurarea unei activități.
11. ore de ~ = ore cu o mare aglomerație sau cu o solicitare intensă.
12. la pl. totalitate a persoanelor de frunte ale unei societăți, clase, organizații.

acumen; vârf

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT acumen; cuspis
2. FR pointe; bout; poitu
3. EN point; tip
4. DE Spitze; Vorspitze
5. RU острие; остроконечие
6. HU hegy, csúcs

vârfuit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. vârfui)

1. care este prelungit în formă de vârf, cu vârf.
2. care are capătul ascuțit, țuguiat.
3. (despre recipiente etc.) care este umplut până sus, până la refuz.

vârfușor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (vârf + -ușor)

1. diminutiv al lui vârf; capăt, extremitate, vârfuleț.
2. vârf (mic) de munte, de plantă et cetera; vârfuleț.
3. (var.) (pop.) vârfșor, (pop.) vârvușor.

abatiză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abattis)

1. (mil.) obstacol artificial format din copaci tăiați; baraj realizat din copaci culcați cu vârful spre inamic.

acicular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aciculaire)

1. în formă de ac; aciculiform.
2. cu vârful rigid și ascuțit.
3. prevăzut cu prelungiri spiniforme sau cu aсе.

ACRO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. akros „vârf”)

1. „vârf, extremitate”.

acroblasteză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acroblastèse)

1. ieșire a tubului germinativ prin vârful sporului, la licheni.

acroblastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. acroblastic, lat. acroblasticus)

1. (despre muguri, flori) dezvoltat în vârful organului.

acrocarpie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrocarpie)

1. fructificare la vârful ramurilor.