Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allègre)
1. plin de entuziasm, de vitalitate (în ciuda vârstei, circumstanțelor et cetera).
2. care manifestă veselie, vivacitate; vioi, sprinten.
3. (muzică) care dă naștere unei impresii de veselie (celui care o ascultă).
4. (antonime) indolent, trist.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dendrochronologie)
1. determinare a vârstei arborilor pe baza studiului inelelor anuale formate prin creşterea în grosime a rădăcinii şi tulpinii.
2. tehnică de datare a copacilor prin studierea inelelor de creștere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. équienne)
1. (despre arboreturi) omogen din punctul de vedere al vârstei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. étage)
1. fiecare dintre părțile unei clădiri care se găsesc între planșeurile de deasupra parterului; cat.
2. nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul.
3. (spec.) a) fiecare dintre etapele rezultate din împărțirea variației de viteză sau de presiune a fluidului într-o mașină termică; b) partea unei mașini termice în care se produce această variație; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificările pe care acesta le realizează; d) (poligr.) subdiviziunea orizontală a capului unei tabele.
4. succesiune de terenuri corespunzând în timp unei vârste geologice.
5. ~ de vegetație = strat de vegetație într-o biocenoză, determinat de modificarea regimului termic și hidric în funcție de altitudine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. géochronologie)
1. disciplină care, pe baza stabilirii vârstei geologice a straturilor, reconstituie succesiunea condiţiilor în care s-au desfăşurat fenomenele geologice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. old-boy)
1. jucător retras din sportul competiţional datorită vârstei, care joacă într-un meci amical, sau demonstrativ.