ciclon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyclone)

1. regiune în care presiunea atmosferică scade de la periferie spre centru și masele de aer au mișcare convergentă, producând vânt puternic, cu vârtejuri sau zăpezi, în regiunile tropicale.
2. vânt foarte violent, uragan.
3. aparat pentru separarea particulelor materiale (semințe, pleavă, praf) din aer cu ajutorul forței centrifuge.
4. substanță toxică pe bază de acid cianuric, pentru combaterea dăunătorilor în încăperi închise.

evorsiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Evorsion, engl. evorsion)

1. acțiune erozivă a apei curgătoare, care căzând vertical, formează vârtejuri.

jacuzzi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jacuzzi)

1. inv. mic bazin de jeturi de apă sub presiune, care creează vârtejuri relaxante.

remu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. remous)

1. variație treptată a nivelului apei unui râu sau canal produsă în zonele în care mișcarea uniformă a curentului este împiedicată.
2. vârtejuri de apă și valuri mici care se formează în imediata apropiere a pupei la o navă propulsată prin elice.
3. ~ de aer = zonă instabilă unde se întâlnesc curenți de aer ascendenți și descendenți.
4. var. remuu.

slalom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. slalom)

1. (schi) coborâre a unei pante în zigzag cu trecerea obligatorie prin anumite puncte dinainte stabilite.
2. cursă de schi disputată de un astfel de parcurs.
3. ~ nautic = sport pe caiace sau pe canoe, fiecare formată din trei ambarcații, pe cursurile repezi ale apelor de munte, presărate cu praguri, vârtejuri etc.
4. probă de conducere auto pe un parcurs sinuos.

trombă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. trombe, it. tromba)

1. coloană de apă ridicată în formă de con de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu o mare iuțeală.
2. în ~ = vertiginos, rapid.
3. coloană de fum, de praf, ridicată de un vânt puternic; vârtej.
4. (mar.) tub metalic vertical, curbat la partea superioară, prin care se face aerisirea încăperilor de sub punte.