Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vâsli)
1. acțiunea de a vâsli și rezultatul ei; lopătare, vâslit, (rar) ramare.
2. mânuire a vâslelor în apă, în scopul manevrării sau al înaintării unei ambarcații.
3. (var. înv.) vânslare, vânslire, vâslare.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. canoter)
1. a se deplasa cu o canoe, de obicei prin ramare; a vâsli.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. forchetta)
1. furcă la bărci, pe care se sprijină rama în timpul vâslitului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. godiller)
1. a vâsli cu o singură ramă aşezată la pupă, făcând ca ambarcaţia să înainteze în zigzag.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Paddel, engl. paddle)
1. ramă special construită ca să se poată vâsli cu ea alternativ, în cele două borduri.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ramer)
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. stroke)
1. (canotaj) numărul de lovituri de vâslă pe minut; cadenţă, ritm; (p. ext.) cel care dictează ritmul vâslitului.