Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. consolidation)
1. acțiunea de a (se) consolida; acțiunea de a face mai ferm, mai solid, mai stabil; rezultat al acestei acțiuni; consolidare.
2. operație prin care se mărește capacitatea de rezistență a unei clădiri, a unui edificiu, a unui zid etc.
3. comprimarea și întărirea terenului printr-un fenomen natural sau prin compactare; fixarea solurilor prin vegetație, drenaj etc.
4. termen folosit în expertiza medicală pentru a desemna că starea unui pacient sau a unei persoane vătămate este stabilizată, nu va mai varia în timp, și devine astfel posibilă evaluarea invalidității care rezultă din acest stadiu.
5. (finanțe) convertire a datoriei rambursabile a unui stat în datorie perpetuă, din care se poate reclama numai dobânda.
6. (științe juridice) reunire a unei proprietăți și a uzufructului.
7. (economie) fuziunea mai multor companii.
8. (med.) desemnează procesul prin care organismul repară oasele rupte.
10. (antonime) deconsolidare, slăbire, șubrezire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lacrimation, lat. lacrimatio)
1. eliminare a apei sau a răşinilor prin picurare din părţile vătămate ale plantelor lemnoase.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. restitution, lat. restitutio)
1. readucere în starea inițială, restabilire; restituire.
2. înapoiere de către un stat învins a bunurilor acaparate de el în mod ilegal în timpul războiului de la statul învingător și de la cetățenii acestuia.
3. determinare a unui punct în spațiu pe baza uneia sau a mai multor perspective sau fotograme, punct, văzut din mai multe poziții din spațiu.
4. (biol.) completare, regenerare a organelor sau părților de organe distruse sau vătămate.
5. revenire la forma inițială a fragmentelor de cromozomi rupte.