Rezultate secundare (Xilofonul):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. autophone)
1. (despre instrumente muzicale) care produce sunete exclusiv prin vibrarea componentelor sale elastice, fără ajutorul unei tensiuni speciale (* xilofonul și gongul sunt instrumente autofone); idiofon.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balafon)
1. instrument muzical de percuţie, african, asemănător cu xilofonul, din lame de lemn tare acordate diatonic; marimbă, marimbafon.
Parte de vorbire: s.
Origine: (cristal + -fon2)
1. instrument muzical de percuţie, asemănător cu xilofonul, care în locul plăcilor de lemn are tuburi de cristal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vibraphone)
1. instrument muzical asemănător xilofonului, format din plăci metalice de lungimi diferite, deasupra unor tuburi de rezonanţă, în care mici elice acţionate de un motoraş electric prelungesc vibraţia sunetelor produse prin lovirea plăcilor cu o baghetă.