Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. yoga)
1. școală filosofică indiană cu tradiții străvechi, care preconizează adâncimea autocunoașterii eului în vederea eliberării lui de contingențele materiale și a contopirii cu spiritul universal, prin extaz mistic și exerciții fizice, având ca scop perfecționarea proceselor fiziologice și psihice ale organismului uman.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr., lat. lotus)
1. plantă acvatică exotică din familia nimfeacee, cu flori mari, albastre, trandafirii sau albe, plăcut mirositoare.
2. motiv decorativ frecvent în monumentele egiptene şi în artele asiatice, reprezentând un lotus.
3. (mit.) plantă care creștea pe litoralul mediteranean african, cu fructe atât de delicioase, încât străinii care gustau din ele își uitau patria.
4. poziție pentru meditație a practicanților yoga, șezând, cu călcâiele deasupra genunchiului opus.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. samadhi)
1. dans yoga, mod de contemplaţie prin întreruperea activităţii cugetării, în care se realizează contopirea subiectului cu obiectul.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. yogi)
1. adept al filosofiei yoga; cel care practică exerciţii yoga; yoghist.
2. înțelept și ascet hindus care a atins un nivel spiritual înalt, în special prin meditație și yoga.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. yoginique)
1. care ține de yoga sau de yoghin; propriu yoga sau yoghinului; yoghist.
2. referitor la yoga, la metodele de disciplină spirituală și corporală.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT caryogamia
2. FR caryogamie
4. DE Karyogamie; Zellkernverschmelzung
5. RU кaриоraмия
6. HU kariogámia, sejtmagegyesülés