Dictionar

yoghin

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. yogi)

1. adept al filosofiei yoga; cel care practică exerciții yoga; yoghist.
2. înțelept și ascet hindus care a atins un nivel spiritual înalt, în special prin meditație și yoga.
3. (var.) yogin.
 

yoghinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. yoginique)

1. care ține de yoga sau de yoghin; propriu yoga sau yoghinului; yoghist.
2. referitor la yoga, la metodele de disciplină spirituală și corporală.
3. (var.) yoginic.
 

yoghinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. yoginique)

1. care ține de yoga sau de yoghin; propriu yoga sau yoghinului; yoghist.
2. referitor la yoga, la metodele de disciplină spirituală și corporală.
3. (var.) yoginic.
 

yoghist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (yoga + -ist)

1. adj. yoghinic.
2. s. m. yoghin.