abstractizat

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (abstractiza)

1. rezultat prin abstractizare.

aranjat, așezat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT ordinatus
2. FR rangé
3. EN ordinate; arranged
4. DE geordnet
5. RU упорaдочённый
6. HU rendezett

așezat

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. așeza)

1. (despre un punct geografic) situat.
2. (despre oameni) liniștit, cumpătat, serios, cuminte; chibzuit.
3. (d. oameni) serios și bun gospodar; (pop) chivernisit.
4. (despre vorbe; adesea adverbial) liniștit, calm; cu conținut serios, sănătos.

autohtonizat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (vb. autohtoniza)

1. conferire a unui caracter autohton; autohtonizare.

autonomizat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (vb. autonomiza)

1. acțiunea de a se autonomiza și rezultatul ei; autonomizare.

avertizat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (v. avertiza)

1. avertizare.

abatiză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abattis)

1. (mil.) obstacol artificial format din copaci tăiați; baraj realizat din copaci culcați cu vârful spre inamic.

abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.

aberație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noțiune, comportament; aberanță; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă față de tip; formă rezultată pe cale de mutație.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
8. (var.) (înv.) aberațiune.
9. (antonim) normalitate.

abordor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. abordeur)

1. marinar specializat în abordaje.

abracadabrant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abracadabrant)

1. cu totul neobișnuit; surprinzător, uluitor, extraordinar; ciudat, bizar.