Dictionar

aeromedicină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aeromedicine, germ. Aeromedizin)

1. ramură a medicinei care se ocupă cu studiul influenței zborului asupra organismului.
 

altigraf

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. altigraphe)

1. altimetru înregistrator, care indică altitudinea unui avion în zbor.
2. altimetru care înregistrează în timpul zborului înălțimile atinse de avion.
 

aviatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. aviatisch, /II/ Aviatik)

1. adj. referitor la aviație.
2. s. f. tehnica zborului.
 

balonet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ballonnet)

1. cameră de gaz la un dirijabil, care, prin umflare și dezumflare, menține echilibrul în timpul zborului.
2. flotor la extremitățile aripilor unui hidroavion.
 

cabină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cabine)

1. încăpere mică amenajată într-o clădire, pe un vehicul, la bordul unei (aero)nave etc.
2. ~ telefonică = cabină amenajată și echipată cu un post telefonic; ~ spațială = compartiment etanșeizat al unei nave spațiale în care stau astronauții în timpul zborului.
 

cosmozoologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cosmo- + zoologie)

1. ramură a exobiologiei care studiază efectele zborului cosmic, acțiunea radiației cosmice asupra animalelor.