Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. astronautique)
1. adj. referitor la astronautică.
2. s. f. ştiinţa şi tehnica zborurilor cosmice: cosmonautică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. astronef)
1. vehicul destinat zborurilor cosmice; navă spaţială.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bioastronautique, /II/ germ. Bioastronautik)
1. adj. referitor la bioastronautică.
2. s. f. ştiinţă care studiază reacţiile diferitelor organisme în timpul zborurilor cosmice; biocosmonautică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Biokosmonautik)
1. știință care studiază reacțiile diferitelor organisme în timpul zborurilor cosmice; bioastronautică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stratostat)
1. aerostat cu nacelă ermetică destinat zborurilor stratosferice.