Dictionar

Rezultate secundare (Zbucium):

Agita

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/agiter, lat. agitare)

1. tr. a clătina, a flutura.

2. a aţâţa, a instiga la revoltă.

3. a produce vâlvă în public.

4. refl. (fam.) a se frământa.

5. a se zbuciuma, a fi neliniştit.


Criză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crise)

1. manifestare violentă a contradicţiilor (economice, politice, ideologice, militare etc.).

2. ~ economică = fază a ciclului economic în care se formează un surplus relativ de mărfuri în raport cu capacitatea de cumpărare limitată a populaţiei, ceea ce duce la scăderea producţiei, la falimente, şomaj etc.; ~ energetică = fenomen complex care se manifestă prin insuficienţa resurselor energetice clasice.

3. moment critic, periculos şi decisiv; tulburare.

4. ~ de guvern = interval de timp care se scurge între demisia unui guvern şi formarea unui nou guvern.

5. lipsă acută.

6. tensiune, zbucium sufletesc, moment de grea încercare, de depresiune sufletească.

7. fază critică în evoluţia unei boli.


Tortură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. torture, lat. tortura)

1. suferinţă fizică, chin; caznă, schingiuire.

2. (fig.) frământare, zbucium, durere, suferinţă morală.


Tragedie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tragédie, lat. tragoedia, it. tragedia)

1. specie a genului dramatic a cărei acţiune prezintă personaje în luptă cu viaţa şi cu pasiunile omeneşti, având un deznodământ fatal, care stârneşte sentimente de milă şi durere.

2. întâmplare zguduitoare; catastrofă.

3. (fig.) zbucium, suferinţă.


Tribulaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tribulation)

1. zbucium sufletesc, frământare, mâhnire, necaz, chin.


Tumult

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tumulte, lat. tumultus)

1. zgomot mare, vuiet, larmă.

2. învolburare, tălăzuire a unor ape.

3. (fig.) zbucium sufletesc.