Rezultate secundare (Zbucium):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/agiter, lat. agitare)
2. a aţâţa, a instiga la revoltă.
4. refl. (fam.) a se frământa.
5. a se zbuciuma, a fi neliniştit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crise)
1. manifestare violentă a contradicţiilor (economice, politice, ideologice, militare etc.).
2. ~ economică = fază a ciclului economic în care se formează un surplus relativ de mărfuri în raport cu capacitatea de cumpărare limitată a populaţiei, ceea ce duce la scăderea producţiei, la falimente, şomaj etc.; ~ energetică = fenomen complex care se manifestă prin insuficienţa resurselor energetice clasice.
3. moment critic, periculos şi decisiv; tulburare.
4. ~ de guvern = interval de timp care se scurge între demisia unui guvern şi formarea unui nou guvern.
6. tensiune, zbucium sufletesc, moment de grea încercare, de depresiune sufletească.
7. fază critică în evoluţia unei boli.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. torture, lat. tortura)
1. suferinţă fizică, chin; caznă, schingiuire.
2. (fig.) frământare, zbucium, durere, suferinţă morală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tragédie, lat. tragoedia, it. tragedia)
1. specie a genului dramatic a cărei acţiune prezintă personaje în luptă cu viaţa şi cu pasiunile omeneşti, având un deznodământ fatal, care stârneşte sentimente de milă şi durere.
2. întâmplare zguduitoare; catastrofă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tribulation)
1. zbucium sufletesc, frământare, mâhnire, necaz, chin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tumulte, lat. tumultus)
2. învolburare, tălăzuire a unor ape.