agita
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. /s’/agiter, lat. agitare)
Etimologie: (fr. /s’/agiter, lat. agitare)
1. tr. a clătina, a flutura.
2. a ațâța, a instiga la revoltă.
3. a produce vâlvă în public.
4. refl. (fam.) a se frământa.
5. a se zbuciuma, a fi neliniștit.