Dictionar

ambrozie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambroisie, lat., gr. ambrosia)

1. (mit.) hrană a zeilor, despre care se credea că are puterea de a păstra tinerețea veșnică.
2. plantă aromatică din familia compozeelor.
 

apoteoza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. apothéoser)

1. (ant.) a trece în rândul zeilor; a deifica, a diviniza.
2. (fig.) a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite; a preamări, a slăvi.
 

apoteoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apothéose, lat., gr. apotheosis)

1. (ant.) solemnitate de trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor.
2. (fig.) preamărire, slăvire, glorificare.
3. denumire a scenelor finale cu caracter solemnă și triumfal din opere sau balete; încheiere solemn a unei piese muzicale.
 

arval

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. arvales /fratres/, fr. arvale)

1. (ant.) membru al unui colegiu religios la romani care conducea, la sfârșitul lunii mai, procesiuni pe câmpuri și implora zeilor recolte bogate.
 

Compitale

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. compitales, lat. compitalia)

1. sărbători romane care se celebrau în cinstea zeilor protectori ai răscrucilor de drumuri, imediat după Saturnalii.
 

consacrant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. consacrant)

1. care consacră; care se dedică lui Dumnezeu sau zeilor.