Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambroisie, lat., gr. ambrosia)
1. (mit.) hrană a zeilor, despre care se credea că are puterea de a păstra tinereţea veşnică.
2. plantă aromatică din familia compozeelor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. apothéoser)
1. (ant.) a trece în rândul zeilor; a deifica, a diviniza.
2. (fig.) a acorda (cuiva) onoruri neobişnuite; a preamări, a slăvi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apothéose, lat., gr. apotheosis)
1. (ant.) solemnitate de trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor.
2. (fig.) preamărire, slăvire, glorificare.
3. denumire a scenelor finale cu caracter solemnă şi triumfal din opere sau balete; încheiere solemn a unei piese muzicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arvales /fratres/, fr. arvale)
1. (ant.) membru al unui colegiu religios la romani care conducea, la sfârşitul lunii mai, procesiuni pe câmpuri şi implora zeilor recolte bogate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compitales, lat. compitalia)
1. sărbători romane care se celebrau în cinstea zeilor protectori ai răscrucilor de drumuri, imediat după Saturnalii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. consacrant)
1. care consacră; care se dedică lui Dumnezeu sau zeilor.